Anything is possible!

August 14, 2010

Nefiresc intr-un firesc..

Filed under: Sympathique — teo @ 5:28 pm

Acum, cand stau si scriu, incep sa simt, sa consider ca geamul unui vagon de metrou imi poate da raspunsurile, gasirea fericirii.. cine stie?! Tocmai acolo, unde totul se petrece sub semnul naruirii celei mai implacabile, in rastimpul acela sub pamant pe care un traiect intre statii il schiteaza si-l limiteaza astfel, acolo jos, fara drept de apel. Spun naruire pentru a intelege mai bine aceasta speranta a unei convergente care mi-a fost data poate din oglindirea dintr-un geam de vagon. A depasi naruirea pe care lumea nu pare s-o ia in seama, chiar daca n-ai de unde sa stii ce gandeste lumea asta istovita care urca si coboara din vagoanele metroului, ce anume cauta in afara de transport lumea asta care urca mai curand sau mai tarziu pentru a cobori mai tarziu sau mai curand, care nu coincide decat intr-o zona a vagonului unde totul e hotarat dinainte, fara ca nimeni sa poata sti daca vom iesi impreuna, daca eu voi cobori prima sau barbatul acela slab ca un sul de hartie, daca mama si copilul care sughite raman pana la capat, daca tanarul cu casti si copiii aceia galagiosi vor cobori acum, e clar ca vor cobori pentru ca isi strang bagajele. Pe cand o fata intr-un colt se instaleaza pentru multa vreme pe scaunul, in sfarsit, liber. Dar pana si fata asta e imprevizibila. Coboara.. Imi privesc figura in geamul vagonului, iar gandul spre calea supravieturii ma impresoara.. cu o caldura de nestavilit.. e vara de vina sau sunt eu? A-ti tine trupul intreg, nefaramat, a-ti pastra chipul, iata primii pasi pe calea supravietuirii, imi spun. Durerea prinsa in cusca de otel a fapturii exterioare este o durere captiva. Iti sfarteca cu exaltare muschii si oasele in efortul ei de a se elibera si neputand sa evadeze, te sfredeleste lent. Rani launtrice pe care le duci cu tine in mormant si pe care nicio autopsie nu le poate da la iveala. Treptat, durerea osteneste si adoarme, dar niciodata nu moare. Cu timpul, se deprinde cu inchisoarea, iar intre temnicer si intemnitat se infiripa un respect reciproc. Acum stiu acest lucru, dar numai acum l-am invatat.. si cobor si zambesc.

Powered by WordPress