Anything is possible!

May 21, 2010

“Stelele care cad.. nu pier!”

Filed under: Sympathique — teo @ 2:58 pm

Toti avem nevoie de cineva, suntem atat de multi oameni pe lumea asta.. si totusi ne izolam. Pentru ce? Elibereaza, explodeaza, spune lumii.. da-ti jos ochelarii mintii, care nu fac decat sa iti transforme ochii in doua pietre reci ce zabovesc pe Luna.
Suflete singuratice intr-o inchisoare de metal, se intalnesc in bezna infinita a spatiului.. impulsional trec unele pe langa altele, insa momentul apare si pentru totdeauna cu vorbe si promisiuni ajung sa fie ca doua stele prinse in cuie in tavanul cerului.. unele langa altele. Raspunsurile apar.. iar intrebarile “De ce suntem atat de singuri? De ce trebuie sa fim atat de singuri? Pamantul se invarteste doar pentru a ne alimenta singuratea?” se estompeaza si se dizolva in puterea intalnirii dintre astri.
Nu mai alerga prins in propriul lant, mergi mai incet, rupe granitele temerilor si priveste ploaia de stele din juru-ti.. zambeste! Este acolo! Pentru tine, pentru mine.. pentru el. :)

May 11, 2010

Karma curcubeului de mai

Filed under: Sympathique — teo @ 8:06 pm

Curcubeul de seara nu face decat sa intareasca emotiile de inceput de primavara, nu face decat sa sporeasca o curiozitate delirica, nebuna si o pasiune desavarsita – necunoscuta si fantasmagorica (?) – imaginatia are puterea de a se juca tradand realitatea in toata splendoarea ei. Impasul creator insa apare si odata cu el si semnul de intrebare: te potrivesti cu cealalta pasiune ‘absoluta’? Pasiunea nestavilita este in fuziune totala cu pasiunea nestavilita de la polul opus? Nu ai de unde sa stii raspunsul, nu-l poti afla decat la timpul potrivit, iar timpul tau potrivit nu se muleaza cu timpul potrivit al naturii. Timpul – el este un inamic de temut (este arhicunoscut acest cliseu), face numai ce vrea si castiga intotdeauna; il poti fenta, insa te prinde..
Cand poti declara ca ai simtit fericirea? Si mai simti si timpul fentat? Cand simti razele soarelui pe spate si nisipul cald sub talpi? Sau cand simti adrenalina crescand vertiginos in vene, ducandu-se spre infinitul pe care-l poseda? Sau cand ochii tulburi isi capata claritatea abia atunci cand iti vezi propria imagine in irisul prea putin dilatat? E clar totul oare cand simti o rasuflare in ceafa si o vorba mult dorita iti fura un zambet? Cand privirea se joaca zambind pe pielea ta? Atunci stii, atunci esti sigur si clar?!
Daca nu vezi decat jumatate din curcubeu, ce faci? Daca e ceata in dreapta si culori in stanga si vezi pe ambele ferestre? Te duci incotro? Spre ceata, sa descoperi jumatatea sau spre culori, sa te bucuri de putinele momente de fericire .. pe care le emana cat inca e in bataia soarelui? Ce alegi? Sa te bucuri stiind ca se termina in curand sau riscand ceata? Alege ceata! Te provoaca, din pricina asta exista.. Fii curios! Orice e impotriva ta la inceput, creeaza placerea ulterioara intensa, valoroasa, nu?
Descoperi greseli, le repeti, vrei sa le indrepti.. Iti iese oare? Asteapta reactii, asteapta satisfactia de a fi calauzit de propriile decizii..
Cand esti luat prin surprindere (iar zambetul ti-e eticheta in acel moment) este minunat.. Insa poti descoperi si aparente, ochii prind contur de lacrima si vrei sa fugi. Nu poti. Esti prins in valtoarea curiozitatii. Vrei mai mult! Vrei sa stii de ce… Vrei sa stii, ca esti om. Globul tau pamantesc, Universul tau interior vrea sa stie bipolaritatea (este naturala). Atunci echilibrul iti este cutremurat si dispare putin, pentru cateva ‘clipe universale’ dispari si tu, te pierzi in detalii.. decisive..
Cine esti, ce vrei si incotro te indrepti? Exista scop? Sau doar orgoliu? Cauti sau esti pornit cu o siguranta temeinica, ce nu poate fi zdruncinata? Poti avea surprize incantatoare si poti avea surprize devastatoare…
Curcubeul intotdeauna e intreg, insa nu intotdeauna e generos cu tine. Te uimeste, te starneste. De prea putine ori spune: “Priveste-ma, sunt tot!”, de prea multe ori se joaca si afirma: “Cauta-ma, sunt tot!”

Powered by WordPress