Anything is possible!

March 31, 2010

Nimic.. Mai mult.

Filed under: De-ale mele.. — teo @ 12:14 am

Stii, lucrurile nu sunt ceea ce par, imi spun.. iar noi nu vedem lucrurile cum sunt, ci le vedem cum suntem noi. Iar noi ne ascundem prin masti, masti care nu ne tradeaza niciodata, ci care ne transforma, ne distrag de la esenta noastra. Asta seara mi-am adus aminte ca cea mai faina conversatie pe care mi-o doresc uneori este una cu mine. Adica, sa stau pe-o canapea intr-o camera de-mi place, inconjurata de lucruri care-mi plac cu o persoana care-mi place mult. Este grozav de ciudat, stiu. Dar nu ti-ai pus niciodata intrebarea asta? Cum ar fi sa stai de vorba cu tine, sa te vezi pur si simplu? Si nu ca-ntr-un vis sau cu ochii mintii, ci sa te vezi.. fizic. Sa-ti observi miscarile, grimasele, zambetele si ridurile de expresie, de aproape. Ar fi ostila intalnirea, stiu si asta. Ar fi timida, sfioasa, insa, asa cum se intampla de fiecare data cand vorbesti cu cineva de-ti place.. toate sentimentele astea ar disparea si ai fi prins intr-o conversatie nemaipomenita. Nu-i asa ca exista un pic de curiozitate? Nu-i asa ca-ti doresti marea intalnire cu tine? Contacteaza-te, ia vezi, vrei o intalnire cu tine? Ai timp? Calendarul ti-arata vreun spatiu gol? Vrei sa-ti faci loc de-o intalnire, intr-o dupa-amiaza calduroasa intr-o camera racoroasa unde extraordinarul te-ar scoate din dubiile, confuziile si neintelegerile pe care le ai, cu tine? Cate intrebari mai vrei? Cate detalii despre regasire mai vrei? Le ai, sigur, le ai.
Acum fug, prea am dat multe file din cartea mea, prea ma caut in pagini si cu nesat incerc sa ma citesc cautand actiunea ce nu mai vine, mai bine alerg atat cat vad cu ochii… pe care-i deschid si ma observ.. si ma simt. Am corpul foarte usor. Nu mai stiu unde e. Nu-l mai simt. Si peretele e atat de transparent. Si dincolo – nimic. Ce bine ar fi sa te gandesti la nimic..

March 29, 2010

Zbor deasupra tuturor!

Filed under: De-ale mele.. — teo @ 6:57 pm

Bucuresti, Sambata, 27 Martie 2000+zece

Curand voi putea sa zbor fara aripi, iar praf de stele imi va fi presarat peste chip in semn de fericire, voi putea sa zburd ca un fluture liber deasupra tuturor si ma voi putea bucura de viata ca si cum ar fi ultima zi. Voi putea fi eu, fara aura cenusie deasupra capului. Norii imi vor fi aproape, nu pamantul, si-o sa ma scald in aceasta beatitudine la apogeu, cand nimeni nu-mi va putea atinge nici macar gleznele. O sa zambesc cu ochii si-o sa ma arat tuturor. Nu realitatea imi va fi calauza, ci fantasticul, care face povestile magice, profunde si pline de intelesuri. Abia-mi astept euforia, ea imi va fi calea spre ceva mult mai bun.

Teo Telespan – pururea naiva

March 26, 2010

Tu!

Filed under: Lumeeeee.... — teo @ 12:31 am

Ganduri presarate pe hartie cu sfiala. Se vor ingalbeni odata cu hartia. Ganduri goale si lipsite de culoare. Sunt spuse si uitate. Ganduri ce niciodata nu vor fi rostite. Ele vor dainui intotdeauna. Ganduri care apasa. Vor fi auzite tare. Ganduri care dor cumplit. Se vor vindecate, cu cicatrice. Ganduri care vor sa iasa la iveala. Pentru ele exista teama. Ganduri timide. Exprimate printr-un gest naiv. Ganduri perverse. Tradeaza inocenta. Ganduri care te fac sa zambesti. Amintiri traite cu intensitate.

Gandurile te fac pe tine om. Gandurile te compun si iti compun privirea si atitudinea in lumea plina de ganduri iesite la iveala.

Gandurile sunt piatra sisifica ce-o cari zi de zi. Mergi pe-o poteca ingusta cu ea, sub cerul albastru sau plin de stele. Uneori, facand diferenta intre lumina si intuneric, aproape ai incredere in ceea ce esti si ceea ce crezi, dar “cel mai” autentic test este atunci cand nu poti vedea. Abia atunci gandurile iti sunt intuitie, calauza si datoare sa te ghideze. Datoria e a ta. Daca te pierzi de ganduri, esti pierdut de tine. Asculta-le, fa-te prezent in ele si prezinta-te lumii. Ele sunt Tu!

Cate ganduri adevarate ai avut “maine”?

Older Posts »

Powered by WordPress