Anything is possible!

April 10, 2011

Viata incepe mereu..

Filed under: Chipuri nevazute — teo @ 8:54 pm

Life as we know it. NOT!
Scriem in momentele de deznadejde. Dar ce este deznadejdea?

Oamenii te judeca si te ajuta sau te musca, intai dupa impresia pe care si-o fac si pe urma dupa mutra ta, iar cel mai rar dupa ceea ce tu poti sau meriti cu adevarat.

Asa e in viata uneori: inoti la vale, linistit, timpul trece si pot sa treaca asa cateva zile sau cateva luni sau cativa ani, totul curge lent si deodata te trezesti intr-un val-vartej, care intai te invarteste pana nu mai stii unde esti; pe urma te zgaltaie zdravan, de colo pana colo, pe loc, pana nu mai stii cine esti; pe urma, de acolo, fara sa stii cum, te azvarle undeva departe de tine si de toate ale tale, pe un mal hat-aici, pe un mal neasteptat sau mult visat.

Hoinareste si invita-ti si sufletul.

March 18, 2010

Nu mai privim cu ochi de copil… nimic.

Filed under: Chipuri nevazute — teo @ 12:43 am

E greu sa pleci. E greu sa numeri invers, e greu sa pui punct la tot ce a fost ieri, sa nu-l incepi inca pe maine, sa-ti fie teama de astazi. E greu sa simti si sa stii sigur ca tu esti altul, iar calendarul tau sa iti arate asta. Si sa vrei sa opresti timpul, dar timpul sa nu vrea asta. E greu sa pleci dintr-o zi in care esti tanar in a doua zi in care esti mai batran. Hai sa mai raman putin in aceasta zi, sa mai copilaresc putin. Am totul in mana? Cumva descopar ca acest tot e chiar viata mea? Poate stiu raspunsul, dar nu vreau sa-l stiu. Iti mai amintesti copilaria? Cum plangeai seara cand te lua mama in casa, sa te spele, sa iti dea sa mananci si sa te bage in pat sa dormi, iar tie iti tremura barba de plans pentru ca te-ai mai fi jucat putin? Unde sunt trairile alea? Cum de le omitem cu totul? Cum de nu ne mai plac? Cum de am renuntat de tot la ele de cand avem functia de adult? Asta presupune functia de adult?

Robotica mintii si lumea mecanica ne strica farmecul si ne fura cu totul de cum facem primul pas in lume, dimineata. Lasa-ma, gandule pragmatic, sa visez, sa-mi tremure barba de dor de ora de mai devreme si de raza de soare ce-mi juca prin par la prima ora, nu-mi mai da claxoane si sirene sa-mi distrugi dorintele. Vino, gandule EPIc, si da-mi visarea, sa ma pot indragosti de ziua asta mai mult decat am fost de ziua de ieri, ajuta-ma sa vad obstacolele pietricele si trairile boeme vulcani!

Cand ai copilarit ultima oara?

March 16, 2010

Ce culoare are povestea ta?

Filed under: Chipuri nevazute — teo @ 1:17 am

..de curcubeu.

De-as putea si eu sa aleg, te-as alege pe tine! Unde esti tu, suflet pereche? Unde cutreieri pamantul in lung si-n lat, care-ti sunt visele si unde-ti dezvolti pasiunile? Vreau sa te adulmec si vreau sa simt pielea cum mi se infioara, vreau sa te vad sa stiu.. Hraneste-mi speranta, fa-te vazut si coboara-mi in suflet, suflet pereche ce-mi esti. Apropie-te, nemaivazutule! Intra in scena si canta-mi cafeaua de dimineata.

De putine ori natura ne striga si ne arata jumatatile, catastrofe intregi se intampla pana sa vezi perfectiunea. Dar ea exista, o vad zambind in oameni frumosi si sinceri (ce si-au gasit-o deja pe-a lor), o vad plimbandu-se in aer si-o simt cum pluteste exuberanta facandu-si de cap cum ii place ei mai mult. Sugubeata, se piteste printre nori ca un copil. Te vad, i-as striga! Dar nu se lasa, misterul ii e perechea de-acum, doar pentru ca a fost zarita. Te stiu, te vad si-o sa te vad, oricum, oricand.. te fac povestea mea.

Povestile imi sunt calauza, povestile imi creeaza cuvinte, iar cea mai frumoasa poveste de iubire ne arata doua fiinte care se apropie una de cealalta, cu inimile frematand, asemenea unor copii care se aventureaza intr-o incapere intunecata. Se privesc plini de curiozitate, cu sfiala si sporita bucurie si citesc aceeasi tulburare profunda in ochii celuilalt. Cand el isi descopera propria inima, stie ce este in sufletul ei.

Te-ai gandit vreodata printre ce nori se joaca perfectiunea de-a v-ati ascunselea?

Older Posts »

Powered by WordPress