Anything is possible!

July 27, 2010

Acolo, atunci… aici, acum.

Filed under: De-ale mele.. — teo @ 5:09 pm

Căluţul de lemn nu se mai leagănă
piticii de grădină au căzut cu faţa în jos.

Te-am cunoscut în luna fructelor roşii,
când mâinile erau un evantai prăbuşit.

Faţa mea tristă a trecut pe lângă tine, prin faţa ta,
a inventat o parte din cer, apoi nişte dealuri,
o herghelie şi o barieră de ceaţă care
să te împiedice să mai pleci

faţa mea şi-a amintit totul despre dorinţă
despre parfumul ei violent
bâjbâind prin întunericul rădăcinilor.

Păunul dormea cînd ai trecut prin apă
în zori, ca printr-un sânge leneş.

Fantomele s-au risipit, cu zornăit de lanţ
căzut pe pietre ude.

Pe malul celălalt, ploaia se adăpostea sub păsări.

Te-am primit în casa cu acoperiş strâmb
şi te-am învelit cu o cheie.

Mi-ar placea să mi se pară tot atât de simplu.. nu simplist. De-aş putea să mă deconectez de mine şi să mă conectez la realitatea-mi adevarată.. ştiu că aş putea, însă am intrat într-un vârtej atât de iscoditor şi de viclean.. că m-am prins în propriul laţ şi, singură, m-am strâns până am ajuns în această stare (de acum).. monumental de idioată şi constrângătoare.. şi meschină.

April 14, 2010

Vanatoarea de calauze

Filed under: De-ale mele.. — teo @ 8:00 pm

O parte din aceasta zi am fost confuza, o parte euforica, iar acum sunt obosita, insa zambesc si ma gandesc ca vreau sa se intample ceva frumos si nici macar nu stiu ce, sunt pustie de lucruri frumoase, mi se citeste in transparenta figurii pe care o afisez si cu care ma plimb pe strazi. Imi zic sa am rabdare, dar sa-mi fie si recompensata intr-un fel sau altul. Adica vreau sa nu ma insel. Si tot mi-e frica.. si ma enerveaza. Sunt precum o adolescenta ce nu-si gaseste locul in banca la scoala din cauza emotiilor .. un pic mai cumpatata, ce-i drept. Oricum, nu vreau sa-mi moara entuziasmul, nu vreau sa sece euforia .. O fi prea devreme pentru dorinte? Ce stupida! Vreau sa ma joc printre cuvinte spuse soptit in ceafa.. si cu idei alambicate, greu de deslusit.. si sa-mi placa si sa rad cu pofta. Ce stupida, iar! Ce vise zapacite, intortocheate.. Nu mi-e interzis, nu? Exista si scepticism, totusi.. Ca-n filme.. sa complic situatia, ca asa e mai misto. Scenarii de viata ideale sau nu, puse in lumina reflectoarelor, alea-s filmele..
Ma plimb prin minte si ma izbesc de-un el.. O fi el sau o fi un el? Nu prea pot sa ascult in jur pentru ca am prea multe de ascultat in minte.. E o discutie tare aprinsa in mine.. Daca nu vreau sa fiu partasa? Nu e ca si cum as putea, insa imi doresc.. Pot sa suflu intr-o lumanare sa-mi pun dorinta asta? Rad de mine, ce ironie!! Mie-mi place sa rad cu/de altii.. multi si altii din juru-mi. N-am timp de ei, am de mine. Abia astept sa-mi gasesc gandurile fericite si sa ma afund in ele… Am nevoie de o bresa calauza.

April 13, 2010

Evolutie vs. Involutie

Filed under: De-ale mele.. — teo @ 7:05 pm

Sa poti atinge capatul pamantului ai nevoie sa fii mai mare decat pamantul. Insa pentru ce ai nevoie sa atingi capatul pamantului? Evolutia este oare calatoria spre centrul pamantului? Oare ea este raspunsul intrebarii “Ce se afla la capatul pamantului?”? Este atat de mult pamant in jur si de atatea ori se gaseste in cuvintele mele.. Unde ma indrept? Care mi-e ideea? Inclin sa cred ca am fost “inventati” pentru a ne lupta cu cele doua forte ale cresterii sau descresterii. Iar sa poti sa te lupti cu ele, ai nevoie sa le vezi ca fiind forte.. altfel ar fi prea simplu. Iar cine termina treaba prea repede spunand ca a fost simplu, cu siguranta a gresit undeva..

Cine are nevoie sa fie udat ca sa creasca florile, copacii? Cine, daca ramane neudat, seaca si omoara tot ce creste in el?

Culoarea cuvantului evolutie iti fura un zambet.. Paloarea cuvantului involutie te transforma intr-o gradina pierduta..

Fiica: Mama, am desenat o evolutie.
Mama: Cum ai desenat o evolutie?
Fiica: Am desenat un copac mic si apoi un copac mare. Si eu o sa fiu mare.

Older Posts »

Powered by WordPress